In grupa a doua FCI, printre rasele carora nu se cere Examen de Lucru obligatoriu, se afla si Categoria MOLOSSOIZILOR, o categorie aparte de caini cu care, din cauza unor caracteristici fizice si psihice, se lucreaza destul de greu, precum Dogul German, Mastino Napoletano, Dogul Argentinian, Bullmastifful, Mastifful, Dogul De Bordeaux, Terra Nova, Saint Bernard si nu numai. Molossoizii sunt caini puternici, cu o pasivitate aparenta si “greoi” din toate punctele de vedere. Limfatici in mare procent cu imprevizibile “zvicniri” comportamentale extrem de intense dar de scurta durata. Reticenti fata de straini si cu un spirit combativ puternic, isi iubesc f mult familia fiind extrem de devotati membrilor acesteia. La o prima evaluare pot parea absolut imposibil de dresat dar, “tatonati” si stimulati, cu rabdare, dragoste si implicare, pot ajunge la performante neegalind insa calitatile raselor de lucru. Exceptie fac rase precum ROTTWEILERUL si BOXERUL, rase la care se urmareste nu doar selectia fenotipica ci si calitatile la lucru.
Molossoizii sunt caini cu o crestere rapida, osatura puternica, inconstanti emotional pina la perioada maturitatii. Se preteaza foarte bine la paza si protectie daca vor fi abordati corect, se vor “ataca” tinind cont de specificitatea tehinicilor de lucru. Trebuie sa se plece de la compatibilitatea si adaptabilitatea componentilor perechii CAINE – OM respective CAINE – DRESOR fiind absolut necesar existenta clara a acestui raport. Problema majora a molossoizilor este ca li se cistiga atentia in general greu, se invata mentinerea acesteia progresiv, se baga in “drive” la fel de incet si apoi treptat se accelereaza viteza si binenteles acuratetea executiei.
Programul de lucru implica o continua adaptare la conditia fizica si necesitatile fiziologice ale cainelui, avind grija ca tot ceea ce intreprindem sa aiba rol stimulativ, echilibrat, necesar inducerii si apoi fixarii comportamentului si atitudinii dorite.
Nu vom discuta despre testarea puilor intrucit in mare parte majoritatea sunt victima greselilor facuta cu sau fara credinta de crescatori. In general, am intreprins mai multe vizite puilor dintr-un cuib expunindu-l unor diversi factori de excitatie urmarindu-le reactiile si cind am simtit momentul, am efectuat trierea in functie de dezideratul urmarit. Rolul testarii si al programului initiat dupa aceea este de a aduce cainele in “echilibru” emotional si implicit comportamental intrucit numai asa garantam exprimarea corecta si completa a bagajului genetic.
Pentru pregatirea unui molossoid de expozitie trebuie sa ne adaptam continuu fazei evolutive de dezvoltare corporala sau sexuala a acestuia. Molossoidul se dezvolta destul de inconstant avind perioade de “regres” urmate intotdeauna de cele de “progres” vizibil. Alternanta acestor perioade inseamna succesul garantat.
Molossoidul nu trebuie fortat sa efectueze comenzile cerute. El trebuie stimulat sa inteleaga necesitatea executiei in sine, implicindu-ne mai ales emotional in tehnica folosita. Corectia aplicata trebuie sa fie “pozitiva” in sensul mesajului “subliminal” trimis. Anume, in cazul in care se intimpla ceva nedorit de noi, ii vom distrage atentia nu neaparat cu ajutorul unei comenzi suplimentare sau a unui obiect ci chiar cu noi insine. O mingiiere, un gest tandru, sincer, o chemare rapida si scurta urmata de lauda vor duce la TEMPERAREA cainelui si nuINHIBAREA sa, asa cum se va intimpla in cazul folosirii unei tehnici prea “moi” sau prea “brutale” netransmitindu-se mesajul sportiv, pozitiv.
Dresajul are rol stimulativ. Tot ce se aplica trebuie corect abordat, corelat, initiat si constant exprimat indiferent de reactiile cainelui cu care lucram. Nu trebuie sa uitam ca vom avea reactiile dorite in perioada imediat urmatoare dar si anumite repercursiuni “dorite” sau nu, ce vor aparea in timp.
Abordarea fizica a molossoidului se face dupa o atentionare in prealabil si doar frontal sau lateral si nicidecum din spate. Aceasta ultima abordare se invata in cadrul dresajului de ring, dupa ce am cistigat dragostea, afectiunea si increderea cainelui. Atingerea si mingiierea capului cu acoperirea ochilor citeva secunde ne vor ajuta foarte mult sa cistigam increderea cainelui si de a-i obtura vederea. Se repeta aceasta miscare marind treptat timpul de acoperire si apoi sa-l laudam sau sa-l recompensam. In aceste citeva secunde putem sa departam buzele in vederea examinarii “muscaturii” si “dentitiei”, probe obligatorii si mai ales eliminatorii la prezentarea in ring, fara sa agitam cainele de apropierea necunoscutului reprezentat de arbitru.
Ca metode de lucru de baza este cea a recompensei, mai ales afectiva. Molossoidul are nevoie de sustinere morala din partea celui ce “intra” in mintea sa si doreste supunerea acestuia. Cainele trebuie sa simta ca se poate “sprijini” si ca poate gasi intelegere, ca acolo, linga OM, va fi liniste si intelegere. El este “barometrul” psihic al omului ce-l conduce de aceea sunt mai sensibili decit alte rase la schimbarile noastre de spirit. La fel de mult success va avea si metoda recompensei cu mingea, jucaria, tagul sau joaca. Metoda imitatiei este foarte importanta la pui si la cainii tineri mai ales daca au posibilitatea sa fie in prezenta unor adulti foarte apropiati de ideal ca temperament si caracter. La cainii tineri sau adulti poate fi folosita cu foarte mult succes aceasta metoda pentru a crea un spirit de competitie si a atinge performante chiar foarte mari. In functie de necesitate trebuie sa apelam la toate aceste metode si sa le combinam astfel incit produsul final sa fie cel dorit de noi.
Regimul de viata este absolut obligatoriu. Implicarea in viata cainelui trebuie sa fie totala incepind de la spalare, mingiiere, hranire etc. Dresajul se bazeaza pe reciprocitate: daca simte ca este iubit – va iubi, daca este respectat – va respecta si tot asa. Efortul fizic trebuie foarte bine dozat iar cainele ajutat cu o alimenatie corespunzatoare si medicatie suplimentara vitaminica si minerala. Nu trebuie sa uitam ca se consuma foarte multa energie interna, metabolismul calciului se intensifica. Intensitatea efortului fizic si psihic trebuie crescut treptat avind ca rezultat constanta emotionala. Sedintele de dresaj la inceput vor fi bazate pe joaca, pe distragerea atentiei, prin folosirea unui limbaj al trupului obligatoriu la aceasta rasa. Daca va avea o manifestare energica vom repeta comenzile de miscare. In cazul in care este intr-o stare pasiva, limfatica, vom repeta comenzile statice. Molossoidul intotdeauna, avind o pasivitate aparenta si fiind greu de citit de majoritatea, iti creaza impresia ca refuza sa colaboreze sau nu-si exprima din prima potentialul maximizat ca intensitate si constanta. Te priveste de multe ori distant si pare extrem de neinteresat de efortul nostru. De fapt el ne testeaza, el “proceseaza” informatia primita, comportamentul indus si chiar daca va opune rezistenta o perioada, brusc, cind va considera ca merita sa acorde atentie si sa-si respecte conducatorul, ca acesta merita atentia sa se va produce “declickul”. Din acel moment se va observa un progres real din toate punctele de vedere urmat aproape in marea majoriate de un scurt regres emotional si implicit comportamental. Important este sa trecem peste aceasta mica criza si ultima revolta a “eu”-ului sau mentinindu-ne constanti in exprimare si manifestare a limbajului trupului si emotiilor.
Caini greoi, inceti, ce obosesc repede si-si pierd si mai repede interesul… poate parea imposibil de abordat insa nu este asa. Intrarea in “drive” se face greu, poate chiar foarte greu raportindu-ne la reactia “hiperestezica” a cainilor ciobanesti dar, ma repet, rezultatele obtinute merita tot efortul din lume.
Apropierea de un molossoid presupune sinceritate si implicare emotionala din partea dresorului. Trebuie multa intelegere astfel incit toate comenzile de subordonare se vor aborda si efectua de asa natura incit sa obtinem subordonarea cainelui cu devotament si bucurie. Un molossoid niciodata nu trebuie sa constientizeze puterea si forta pe care o are. Trebuie tratat pe picior de egalitate insa cu usoara superioritate din partea conducatorului fara insa sa se simta subminata autoritatea sa si respectiv sa incerce sa se protejeze de noi. Molossoidul trebuie sa simta ca trebuie sa faca o singura alegere: conducatorul sau. El se va atrage treptat linga si pentru conductorul sau, nu fortat, bruscat.
MERSUL IN LESA: intotdeauna am pornit de la tinerea corecta a lesei in mina. Lesa se tine precum am tine haturile in mina, in acest fel ne protejam incheieturile si ne imbunatatim forta de tractiune. Mina stinga va fi cea care va “culisa” dupa necesitate pe lesa, stringind-o sau largind-o iar cea dreapta va fi pe post de “cuier”. Trecerea lesei dintr-o mina in alta se va face cursiv indiferent de intentia cainelui, rolul mainilor find inversat cu dexteritate pentru a nu efectua o tractiune inutila asupra cainelui ce poate fi interpretata ca si corectie. Inainte de pornirea mersului la pas, recomand rasucirea zgarzii strangulante cu inelul sub mandibula si tractiunea catre inainte a lesei. Zgarda recomand sa fie strangulanta sau fixa din piele, din tesatura si nu de forta. Mainile stau pe linga corp miscindu-se doar din incheietura sau, cel mult, descriind un cerc in jurul corpului neridicindu-le insa niciodata prea sus. In acest fel ne asiguram ca nu va intelege ca fiind un gest de agresiune si nu va simti nevoie sa se departeze de noi.
Abordarea faciala a cainelui este foarta importanta, acesta trebuie mingiiat pe laterale sau sub bot tragindu-l concomitent catre noi si ridicind-i capul. Dupa fiecare mingiiere ne vom departa un pas asigurindu-ne ca vine spre noi pentru a mai fi iubit. Cainele trebuie provocat sa simta nevoia sa vina dupa noi, ne va urma instinctual si apoi linga noi, pentru ca treptat sa impunem acea executie fixa linga piciorul sting precum si ritmul de mers, pasul cainelui in cel al conductorului. Schimbarile de viteza si de sens NU se fac brusc, totul trebuie sa fie coerent executat, ca un “dans”, cum imi place mie sa spun. Fiecare dintre cele doua parti implicate in echipa trebuie sa fie atent la celalalt, sa se adapteze, sa se corijeze, sa se stimuleze astfel incit senzatia trebuie sa fie placuta privirii si sa exprime eleganta si ritmicitate. Cainele la inceput este lasat sa mearga pe ce parte vrea si eventual in ce directie doreste. Treaptat se va aduce la picior si in ritmul dorit. In acest fel i se creaza senzatia de libertate si respective i se stirneste dorinta de interactionare cu mediul si tot ceea ce implica el. Unii dintre ei prefera sa mearga inainte precum cainii alfa, “conducatori de atelaj” ceea ce in prima faza nu trebuie sa ne deranjeze ci din contra. Pe aceasta dorinta se poate cizela f usor un mers elegant si degajat. Mentinerea ritmului si al directiei, respective al sensului, la inceput, se face in functie de ce impune cainele. Schimbarea acestora se va efectua prin miscari liniare spre inainte/stinga/dreapta pe o linie orizontala cu solul adica aproximativ plecind din dreptul botului cainelui si dirijindu-l cu mina in directia dorita. Daca se doreste o intoarcere la 180 de grade spre stinga recomand intoarcerea “in corp comun” a cainelui cu al conductorului sau. Respectiv se impinge usor cainele catre stinga cu corpul omului in timp ce mina stinga se retrage usor inapoia piciorului sting al acestuia. Se directioneaza cainele atingindu-l de latura dreapta a gitului. Concomitent se mareste viteza conductorului si se depaseste cainele. De la initierea acestei executii si pina la finalizare NU ne oprim intrucit in acest fel vom induce si viteza de executie a cainelui. In cazul “virajului” catre dreapta se va executa acelasi arc de cerc dar catre dreapta si in acest caz fara oprirea conducatorului. Acesta va face un pas catre inapoi si apoi brusc va tisnii catre dreapta tragind usor cainele dupa el. Asocierea unei comenzi este absolute necesara, de preferat cite una pentru fiecare executie: “STINGA” si “DREAPTA” sau “AICI” pentru amindoua. Exprimarea vocala a acestor comenzi se va face silabisind, durata fiind direct proportionala cu cea a duratei executiei cainelui. Apoi va urma obligatoriu recompensa folosita si un mic acces de afectiune mai antrenanta. Pasul conducatorului este unul lung, cu talpa foarte putin ridicata de la sol si intinderea virfului catre inainte. Nu se va merge topait sau cu pasii foarte scurti deoarece exista riscul real ca molossoidul sa nu-si pastreze constanta si frumusetea pasului.
Este foarte greu de invatat cainele sa se prezinte in ring alergind in cerc spre stinga la trap constant, la o departare determinata de noi, pe directia ceruta, cu viteza si eleganta dorite. De aceea personal invat cainele sa alerge pe un traseu patrulater cu marginile rotunjite, alternind schimbarea sensului catre stinga la unghiul dintre laturi si catre dreapta la urmatorul unghi. Daca se va repeta doar catre stinga se va observa o indepartare a cainelui de piciorul handlerului sau ceea ce nu este de dorit. In acest fel avem si siguranta executarii pasilor corect, liniar, asigurindu-ne de o buna apreciere a mersului cainelui si respectiv a aplomburilor sale privite dinainte sau dinapoi, cum este la prezentarea cainelui in linie dreapta sau pe linia oblica a ringului.
Pentru TRECEREA LA PICIOR prefer sa utilizez trecerea prin spate. O consider o comanda foarte importanta in procesul de subordonare a cainelui transmitind mesajul corect in limbajul cainilor dar si o durata mai lunga de executie din partea acestuia. Nu trebuie sa uitam ca sunt cu mult mai inceti si gindesc putin mai mult decit celelalte rase. Si pentru corectarea mersului la pas recomand utilizarea trecerii la picior dar numai dupa ce chemam cainele la noi. Apoi efectuam un pas inapoi cu tragerea cainelui de lesa catre dreapta, trecerea acestuia pe linga piciorul nostru drept spre inapoi, efectuarea unui pas catre inainte de catre conducator urmat de trecerea prin spate, pe partea stinga, a cainelui. In acest fel mesajul este de subordonare, cainele ocolind in cerc, gudurindu-se in jurul “cainelui” alfa, conducatorul sau in cazul de fata.
Pentru intoarcere (STINGA IMPREJUR) recomand tragerea lesei catre dreapta cu executarea unui pas mare inapoi apoi rasucirea catre stinga la 180 de grade urmat de un mare pas inainte cu revenirea lesei din mina dreapta in cea stinga. In acest fel vom imprima viteza executiei precum si cizelarea si acuratetea sa ca tehnica. Nu ne vom opri pe parcursul executiei in acest fel evitind oprirea cainelui din mers.
In ring se prefera MERSUL LA TRAP, viteza de executie fiind adaptata la calitatile atletice ale cainelui, caracteristicilor prevazute in standardul rasei, aspectelor sale fenotipice ce trebuie accentuate sau defectelor ce trebuie “ascunse”. Limbajul trupului conductorului trebuie sa exprime eleganta si sa fie ca o invitatie la dans.
OPRIREA cainelui IN POZITIE PATRUPEDALA caracteristica rasei, se face doar dupa ce am invatat cainele sa se deplaseze in ritmul si pe traseul impus de catre conducator. Aceasta pozitie trebuie sa exprime toate calitatile cainelui, mindria si frumusetea trasaturilor sale. La inceput recompensam cainele dupa oprirea in pozitie patrupedala tinindu-l in aceasta pozitie nu mai mult de citeva secunde. Cresterea timpului de stationare se face treptat ca si finisarea executiei. Ca stimulare putem atentiona cainele tinind lesa din lateral in speta la baza gitului, cu zgarda larga. Mingiierea de-a lungul corpului va trezi dorinta cainelui de a se “aranja” pe picioare si a aborda o atitudine statuara. Recomand atingerea usoara si prelunga a intregului corp, urmarindu-i liniile trupului. Tot ca recompense putem folosi si tagul sau mingea aruncindu-le la un pas inainte si eliberind cainele s-o prinda dupa ce abordeaza atudinea dorita. Tinerea lesei se poate face si pe marginea ventrala a gitului, tot din lateral, cu zgarda strinsa sub mandibula. Manevrarea molossoidului intre mersul la trap si pozitionare patrupedala (acea pozitie impusa sau “poza”) se face executind cercuri largi neuitind ca molossoidul este mai greoi si se misca ca un intreg, precum caii. Pentru controlarea testiculelor masculilor este de ajuns ca acestia sa fie invatati cu atingerile si mingiierile corporale urmate de masaje in regiunea scrotumului ca relaxare. Pentru femele mingiierea se va continua si la nivelul mamelelor deasemenea pentru a relaxa femela si a departa membrele posterioare pentru a-si imbunatati pozitia patrupedala.
In procesul de subordonare din dresajul de ring, numai daca este necesar avind un caracter mai coleric sau hiperestezic al cainelui, putem introduce elemente precum SEZI sau CULCAT. Precizez ca ultima comanda (CULCAT) este o comanda iubita de molosoizi fiind extrem de relaxanta pentru ei dar si o pozitie extrem de injositoare ca atitudine fata de conducatorul si in primul rind pentru mindrul molossoid. De aceea introducerea acestei executii se face cu grija, cu recompensa si numai dupa ce ne-am cistigat respectul si dragostea cainelui, undeva mai la sfirsitul programului de dresaj. Pozitia de SEZI este destul de obositoare fiindu-le greu sa-si mentina mult timp echilibrul in aceasta atitudine. Sunt situatii in care aceasta pozitie se foloseste pentru examinarea dentitiei, astfel fiind linistit cainele si mai usor de studiat.
In sufletul fiecarui molossoid se ascund calitati nebanuite. Necesitatea dresarii unui astfel de caine trebuie constientizata intrucit ea reprezinta de fapt o facilitate in comunicare si intelegere in perechea om – caine, reprezinta bucuria noastra, a oamenilor, de a trai intens alaturi de cainii nostrii …
Genele functioneaza precum caramizile unei cladiri ale creatiei. Conceptualizate adesea precum margelele pe o ata, fiecare gena contine informatii despre o caracteristica specifica si va fi ori recesiva (in alcatuirea genetica a cainelui, insa nu vizibila fizic), ori dominanta (vizibila fizic la caine).
Legaturile dintre perechile de gene se numesc cromozomi. Fiecare caine mosteneste jumatate dintr-o pereche de cromozomi, deci un set de gene de la fiecare parinte. Cromozomii se gasesc intotdeauna in perechi, fiecare gena este localizata la o adresa specifica, sau gene alele, aflate in legatura cromozomiala.
Cand fiecare gena a unei perechi este identica, acea pereche se numeste homozigot (distinctiva pentru o trasatura data). In cazul in care genele unei anumite perechi sunt diferite, acea pereche este numita heterozigot (nu este pura pentru o trasatura distinctiva). O pereche de gene homozigote poate fi dominanta (DD) sau recesiva (rr). O pereche de gene heterozigote este formata din una dominanta si una recesiva (Dr). Gena dominanta a unei astfel de perechi, in cazul in care contine informatii pentru o trasatura fizica exterioara (blana, culoarea ochilor) ar fi vizibila.Gena recesiva ar fi ascunsa, totusi, dar prezenta.
Din punct de vedere genetic, in fiecare caine sunt de fapt trei caini: umbra, substanta si combinatia celor doua. Cainele “Umbra” reprezinta totalul genelor recesive care nu sunt vazute, dar care sunt gata sa devina vizibile la generatiile urmatoare. “Substanta” reprezinta cainele in sine, pe care-l vedem si-l putem atinge (fenotipul). Al treilea caine este intregul ansamblu al colectiei complete de gene atat dominante cat si recesive (genotipul).
Importanta pedigree-ului poate fi apreciat in lumina acestor “trei “caini intr-unul singur. Tiparele activitatii genetice pot fi observate si pot fi luate decizii care vor permite obtinerea rezultatului dorit. De exemplu, crescatorii stiu ca trasaturile dominante nu sar peste generatii. Stiu de asemenea ca trasaturile recesive pot sari una sau mai multe generatii si ca trebuie mostenite de la ambii parinti ca sa devina vizibile.Cunostintele despre activitatea genetica permite crescatorilor sa incurajeze trasaturile dezirabile, in timp ce pot evita trasaturile considerate indezirabile.
In majoritatea cazurilor, informatiile continute de gene nu se schimba. Singura modalitate pentru ca informatia continuta de o gena sa se schimbe este suferind o mutatie. Mutatia opreste fondul genetic al oricarei specii sa devina stagnant si este motorul spre evolutie. In cele mai multe situatii, aceste mutatii survin in urma unor accidente care se produc in timpul sintezei ADN. De vreme ce majoritatea genelor care sufera mutatii sunt gene recesive, totusi, acestea pot ramane ascunse in fondul genetic comun timp de cateva generatii pana sa devina evidente.
Exemplu de modalitate de combinare a genelor recesive si dominante.
O pereche de CIOBANESC ROMANESC DE BUCOVINA ALB NEGRU poate produce cativa pui ALB GRI precum si puii ALB NEGRU asteptati in cazul in care ambii parinti poarta gena recesiva care da culoarea ALB GRI puilor. In acest caz, ambii parinti au atat gena pentru culoarea ALB NEGRU cat si cea pentru culoarea ALB - GRI
ALB- NEGRU/ALB -GRI (femela mama) X ALB -NEGRU/ALB -GRI (masculul tata) = pui cu incarcatura genetica ce poate fi ALB NEGRU/ALB NEGRU sau ALB GRI/ALB GRI.
Atat puii cu gene ALB NEGRU/ALB NEGRUcat si cei cu gene ALB NEGRU/ALB - GRI ar avea culoarea ALB NEGRU
Gena recesiva ALB GRI ar fi ascunsa la puii cu gene ALB NEGRU/ALB GRI Ar fi la fel de ALB - NEGRU precum fratii lor cu gene ALB NEGRU/ALB NEGRU.
Puii care au mostenit gena ALB GRI recesiva de la ambii parinti (ALB GRI/ALB GRI) ar fi ALB -GRI si nu ar putea produce pui ALB -NEGRU decat in cazul in care ar fi imperecheati cu un caine care poarta gena ALB - NEGRU dominanta (ALB NEGRU/ALB GRI sau ALB NEGRU/ ALB NEGRU).
Simbata, 21 nov 2015, normal c-am fost la Cluj la Simpozionul dedicat raselor noastre romanesti!
Am ascultat si ascult. Invat pentru ca vreau sa pot si eu sa-i invat la rindul meu pe cei ce vrem sa facem ce este mai bine pentru cresterea, dezvoltarea, selectia si ameliorarea raselor de ciobanesti romanesti:) Incepind cu informatii clare despre prevenire si "tratare":) Cu aspectele comportamentale si dreptul fiecarui ciobanesc romanesc de a-si scoate la suprafata adevarata frumusete extrem de complexa a rasei din care face parte intrucit majoritatea sunt "victime" lipsei, putinei sau surplusului (mai rar, ce este drept) atentiei si ingrijirii noastre:) Nu putem avea pretentii de la ei, cainii, atita timp cit noi, oamenii din spatele lor, avem atit de mult de invatat indiferent de virsta sau experienta dobindita:)
Ideea este ca nu trebuie sa fim extremisti si sa impunem, psihologic romanului ii repugna acesta idee. Sa incercam sa luam lucrurile incet dar sigur, sa construim impreuna, Sa aratam si sa demonstram clar de ce ASA DA:) Incepind cu crescatorul, proprietarul, cu veterinarul, dresorul, cu groomerul si tot asa ... Trebuie sa fim o echipa in spatele fiecarui caine. O echipa fie de oameni fie de om "complex" care sa invete sa fie de toate tocmai pentru ca iubeste si-si doreste tot ce este mai bun, mai frumos, mai sanatos.
Ciobanescul romanesc este un caine de rasa si trebuie sa invatam sa-l tratam cu respectul de care are nevoie si este cuvenit:) este primitiv, da, dar in sensul bun al cuvintului. Ca orice caine are nevoie sa fie ajutat, sprijinit, stimulat sa-si exprime corect si cit mai bine potentat acel bagaj genetic pe care il mosteneste ... are nevoie de noi, oamenii din lumea chinologica, fie amatori, fie profesionisti, sa fie el insusi, frumos, falnic, mindru, bine educat, bine prezentat in expozitii, bine hranit, cit mai bine adaptat si integrat in societatea zilelor noastre, bine toaletat si tot asa ...
Sunt arbitru de romanesti, iubesc aceste 4 rase si am incercat in putinele mele jurizari sa-mi pun “amprenta” in sens pozitiv si sa-i ajut, cu drag, pe cei din ring sa intelegem impreuna, cu ceea ce stim si putem fiecare, ce inseamna sa fim uniti, sa facem selectie, sa exprimam fenotipic, comportamental ceea ce are cainele in venele si genele sale:)
Intotdeauna arbitrajele mele se vor exprima in ceea ce mi-ar fi placut mie intrucit standardul nu este matematica:) Arbitrarea cainelui, punerea in balans a calitatilor si defectelor sale, se raporteaza la acel intreg prezentat static si in miscare de omul care il tine in lesa:) Plecam de la standard dar totul se raporteaza la educatia mea, la viziunea mea asupra raselor, la simtul meu artistic, le dezideratele pe care eu consider (avind in vedere studiul periodic al evolutiei, involutiei sau constantei acelei rasei) ca trebuie sa le urmaresc:) Trebuie ca fiecare arbitru sa-si puna amprenta sa in evolutia raselor si trebuie ca toti crescatorii si proprietarii sa invete sa arate ce trebuie si este normal tocmai pentru ca vorbim de rasele noastre romanesti, vorbim despre frumusetea romanilor:)
Da, m-as bucura sa avem directive oficiale periodice cu statistici, explicatii, sa stim ce facem intrucit totul percuteaza in timp, in generatiile viitoate de produsi:) Ori ... ne dorim sa existam, sa fim cit mai omogeni si sa aratam tuturor cit de complexe si utile sunt rasele romanesti.
Da, ciobanescul romanesc poate fi folosit la orice tip de sport, traim intr-o societate in care sportul canin este cam singura sansa exporimarii potentialului genetic de lucru:) Cam acesta a fost mesajul explicat in simpozion de unul dintre lectori.
Trebuie sa invatam sa privim rasa per ansamblu dar si sa invatam sa tinem cont de individualitatea exemplarului canin in cadrul rasei. Pe principiul ca exceptia confirma regula:)
Am avut sansa si o am in continuare sa lucrez ciobanesti romanesti. Sunt o "poezie". Daca ajungi la sufletul lor si ajungi sa fi iubit si respectat de el, CAINELE, totul este o reala placere si surpriza placuta. Trebuie TEMPERAT si NU INHIBAT prin tehnici de lucru normale care sa tina cont de rasa si exemplarul in cauza, perfect si continuu adaptate la necesitatea si posibilitatea individului in sine.
Da, ciobanescul romanesc, ca rasa si ca individ in cadrul rasei, poate face orice: de la TAA (Terapie asistata de animale), Search and rescue, Bh, Agility, Dog dancing si ce alte sporturi mai sunt, POATE FACE ORICE:) cu CONDITIA sa selectiam exemplarul din cadrul rasei care sa se preteze acelui sport sau acelui tip de activitate umana:) Ciobanescul Romanesc este UN CAINE si iubeste sa fie prezent in viata noastra si nu in lant, util omului pe care il iubeste. Iubeste sa fie bagat in seama, sa faca demonstratii de dragoste si responsabilitate:)
Asa ca ... sa invatam unii de la altii ce trebuie sa facem ca sa fie totul pe o linie ascendenat IN TIMP, si mai ales sa avem constanta in viata si deciziile noastre:)
Cainele, ca si copilul, cum il cresti, cam asa il ai:) vis a vis de postarea unui iubitor al raselor de romanesti care aprecia c-ar trebui sa fim foarte exigenti cu exemplarele care sunt timide in ring. Eu, personal, am aratat ca majoritatea sunt timizi pentru ca nu sunt educati, dresati dar au potential genetic impresionant si o capacitate de adaptare si intelegere fantastica:) Si vina incepe de la crescator si se continua cu proprietarul sau handlerul. Daca vrem sa gasim o vina:)
Asa ca ... sa tratam romanescul ca pe oricare dintre celelalte rase de caini:) cu RESPECT:) Sa-i dam tot ceea ce putem fiecare si sa-l ajutam sa se exprima in toate splendoarea sa:)
Sa cerem arbitrilor sa-si omogenizeze cit de cit viziunea asupra raselor:) sa cerem crescatorilor sa stie sa faca selectie si ameliorare, sa-si ingrijeasca adultii si puii corespunzator, sa-si pregateasca psihic si fizic puii sa se integreze corect si armonios in societatea umana in care vor trai:) sa stim sa PREVENIM si sa avem un oarecare control genetic asupra bolilor care sunt prezente si la caini ca si la oameni:) sa invatam sa reproducem doar ceea ce merita sa se exprime in timp si spatiu:) sa invatam veterinarii sa tina cont de caracteristicile evolutive ale fiecarei rase de ciobanesc romanesc aducindu-le informatii practice clare asupra ce inseamna specificitatea de sex, virsta, stare fiziologica. Sa ajutam veterinarii sa-i ajute pe crescatori si proprietari sa-si creasca si sa-si trateze corespunzator cainii. Da, noi, veterinarii:) Sa ne imbunatatim informatiile teoretice si practice general valabile pe care le invatam in facultate. Sa stim sa tinem sub un control alimentar si medicamentos aparitia si gradul de Hd (displazie) ... si tot asa.
Sa invatam sa fim mai buni si mai performanti, plecind de la ceea ce stim despre noi, despre rasele noastre romanesti dar si imensa experienta internationala care exista impartasita prin materialele de specialitate scrise de cei avizati:)
Daca vrem sa existam, daca vrem sa fim buni, performanti, sanatosi fizic si psihic trebuie sa invatam sa respectam reguli si legi si sa colaboram:) Si am demonstrat ca se poate, mai greu, mai incet, mai cu piedici, mai cu rautati si arogante gratuite, dar se poate:)
So ... sa raminem cel putin la fel de uniti:)
Spor si succes tuturor! Totul din dragoste pentru CIOBANESTII ROMANESTI:)
Multumesc tare mult lui Adi Stoicoviciu pentru aceste poze superbe de la Simpozion. Am fost extrem de onorata sa fiu invitata si sa particip la acest moment istoric pe care noi, romanii, am reusit sa-l creem, sa-l confirmam:) Omologarea definitiva a CIOBANESCULUI ROMANESC MIORITIC si CARPATIN!
Sunt mindra ca sunt roman si exist in aceasta comunitate deosebita in care primeaza dragostea responsabila pentru cainii de rasa cu pedigree, pentru CIOBANESTII ROMANESTI!
Brindusa Gherorghiu
National Dog Judge at Asociatia Chinologica Romana
Canisa de Plai Maramuresan este o canisa destinata cresterii, promovarii si selectiei dirijate a „ Ciobanesculul Romanesc de Bucovina’
Din punctul meu de vedere, orice roman care are o curte si isi doreste un caine de talie mare ar trebui sa isi aleaga un „Ciobanesc Romanesc de Bucovina” pentru ca detine un amalgam de lucruri pozitive pe care nu le gasesti la o alta rasa.
Calitatile „Ciobanescului Romanesc de Bucovina”
Excelent caine de paza, calm, foarte teritorial si devodat; iubeste copiii si toti membrii familiei neconditionat.
Foarte bun pentru paza turmelor de oi si bovine, detine putere si curaj pentru combaterea eventualilor pradatori ( urs, lup )
Ajunge la maturitate in jurul varstei de 3 ani, timp in care poti sa te bucuri de multimea de lucruri copilaroase care le face.
Datorita caracterului foarte bun copiii familiei pot sa se joace cu el in siguranta deplina, sa-l plimbe, sa-l perie, sa-l hraneasca si chiar sa-i bage manuta in gura, iar cainele reactioneaza cu o privire blanda plin de iubire, compasiune si in final te recompenseaza cu o limbuta peste fata.
Este foarte neincrezator fata de straini.
Nici un strain nu o sa intre in curte.
In momentul in care este plimbat in afara curtii nu este agresiv numai daca este provocat.
Usor de intretinut, nu este pretentios la mancare.
Este mandru, impozant , detine un latrat foarte puternic, de tonalitate joasa care poate fi auzit de la distante foarte mari.
Pe timpul noptii el patruleaza in jurul proprietatii sau a turmelor
Anotimpul favorit al „ Ciobanescului Romanesc de Bucovina” este iarna, cand fara nici o problema doarme pe zapada.
Cresterea, selectia si promovarea acestor caini nu este ceva usor, implica multa munca, sacrificii de timp si sacrificii financiare, norocul meu este ca am alaturi de mine oameni care ma ajuta si ma sustin.
Una dintre cele mai bune decizii din viata mea a fost acest „ Ciobanesc Romanesc de Bucovina” care imi bucura familia si chiar ne invata sa fim mai buni.
Putine lucruri pe lumea asta egaleaza bucuria si fericirea cu care te intampina un caine cand ajungi acasa.
Forum